Willow_tree

BOMBADIL [BOM-b’-dil], TOM  

Nume alternative:

Forn [FORN] sau [FOrN] („străvechi”, „de demult”; apelativ folosit de pitici, dar provenit din limba oamenilor din Middle-earth; inspirat de eposul scandinav)

Iarwain ben-adar [iAR-uain ben A-dar] (eld. „foarte-foarte bătrîn, ce-nu-are-tată”)

Orald [O-rald] (numele personajului în limba Oamenilor de la Miazănoapte)

În opera lui J.R.R.Tolkien, Tom Bombadil reprezintă misterul prin excelenţă. În timp ce fiecare personaj este descris cu lux de amănunte, Tom este o enigmă. Nu există nici un indiciu despre originile sale, despre soarta lui, sau măcar ce fel de fiinţă este. J. R.R. Tolkien este rezervat în explicaţiile sale referitoare la identitatea acestui personaj: „Şi chiar într-o epocă mitică trebuie să existe cîteva enigme, aşa cum sînt întodeauna. Tom Bombadil este o enigmă (în mod intenţionat)” (LJRRT, scrisoarea 144).

Tom Bombadil apare ca fiind un personaj misterios, ce trăieşte în Pădurea Bătrînă împreună cu soţia lui, Goldberry, „Fiica Rîului”. Hotarele ţinutului în care locuieşte sînt bine cunoscute şi în interiorul acestui teritoriu puterea lui este foarte mare. Întîlnirea cu hobbiţii are loc într-un moment în care aceştia aveau foarte mare nevoie de ajutor; astfel: „ţopăind şi dansînd pe potecă, se ivi deasupra stufului o pălărie veche şi pleoştită, cu o calotă înaltă şi o pană lungă şi albastră înfiptă în panglică. Încă o ţopăitură şi o învîrtitură şi în faţa ochilor celor doi hobbiţi apăru un om, sau cam aşa ceva. Oricum era prea mătăhălos ca să fie hobbit, şi totuşi nu chiar atît de înalt ca pentru cei din Seminţia Mare, deşi făcea tot atîta gălăgie cît unul dintre aceştia, tropăind cu cizmele lui galbene şi uriaşe, trase pe nişte picioare butucănoase. […] Purta o haină albastră şi avea o barbă lungă şi castanie; ochii îi erau albaştri şi luminoşi, iar faţa roşie ca un măr copt, dar brăzdată de o sumedenie de încreţituri din pricina rîsului”. Faptele sale stîrnesc neînţelegeri în ceea ce priveşte natura lui: într-o clipă eliberează hobbiţii din prizonieratul sălciilor, pentru ca în momentul următor să fredoneze un cîntec ale cărui vorbe nu au „nici o noimă: Hei hop! Hopa-hop! Dumbi-mambi-rop! / Hopa-hop! Ţop în salcă! Ţo bambilo! / Tom, Bom, vesel, Tom, Bombadilo Tom!”

La întrebarea lui Frodo: „Cine eşti tu, Stăpîne?” răspunsul lui Tom este destul de neclar: „Încă nu mi-ai aflat numele? Acesta-i singurul meu răspuns. Spune-mi cine eşti tu, singur, tu însuţi şi făr’ de nume? Dar tu eşti tînăr, eu sînt bătrîn. Cel mai bătrîn, asta sînt. Ţineţi minte vorbele mele, prieteni: Tom a fost aici înaintea rîului şi a copacilor. Tom îşi aminteşte de primul strop de ploaie şi de prima grindină. A tăiat poteci înainte de Seminţia Mare şi a văzut venind Seminţia Mică. A fost aici înaintea Regilor, a mormintelor şi a Duhurilor Gorganelor. Cînd elfii au trecut spre soare-apune, Tom era de mult aici, înainte ca mările să fi fost îngenuncheate. A cunoscut întunericul de sub stele pe vremea cînd era netemător – înainte ca Seniorul Întunecimii să vină din Afară”.

Toate aceste localizări temporale fac şi mai grea sarcina de a încerca stabilirea naturii lui Tom Bombadil. Ceea ce se poate spune cu siguranţă e faptul că nu este nici om, nici hobbit şi nici pitic, şi cu siguranţă nu este orc, troll, ent, dragon sau vultur. În ceea ce priveşte înţelepciunea şi vîrsta înaintată care îl caracterizează, precum şi dragostea lui pentru cîntec, s-ar putea spune despre el că este elf; dar acest lucru este negat de el însuşi: „Cînd elfii au trecut spre soare-apune, Tom era de mult aici”.

Se presupune că Tom ar fi un maia, datorită faptului că Inelul nu are nici o putere asupra lui: „Tom petrecu Inelul peste vîrful degetului său mic şi-l ridică în dreptul flăcării de la lumînare. În primul moment, hobbiţilor nu li se păru nimic neobişnuit în asta, pentru ca o secundă mai tîrziu să li se taie respiraţia. Tom nu dădea nici un semn că ar dispărea!”. Pe lîngă faptul că nu-l face să dispară, Inelul nici nu trezeşte în Tom dorinţa de a-l păstra, deoarece îl înapoiază lui Frodo „zîmbind”. Şi, totuşi, spirite maia precum Sauron, Saruman şi Gandalf sînt, într-un fel sau altul, influenţate de Inel. Ipoteza că ar fi un vala pare a fi mai plauzibilă. Astfel, Tom afirmă că el „a fost aici” de la începutul timpului. Mai mult decît atît, numai un vala ar fi în stare să reziste Inelului.

Puterile lui Tom par a fi fără limite, cel puţin în ţinutul lui, de aceea s-a spus că el ar putea fi Elu Ilúvatar însuşi. Celelalte nume care i s-au dat lui Tom: „Stăpînul”, „cel mai bătrîn şi cel fără de strămoşi” pot susţine oarecum această ipoteză. Totuşi, cuvintele lui J.R.R. Tolkien: „Nu există nici o întruchipare a Unicului, a lui Dumnezeu, care într-adevăr rămîne izolat, în afara Lumii, şi direct accesibil numai valarilor sau conducătorilor” (LJRRT, scrisoarea 181) demonstrează că nici această ipoteză nu este corectă.

Deşi existenţa lui Tom Bombadil pare a fi accidentală in text, J.R.R. Tolkien a considerat că se potriveşte cu restul povestirii; adică: „l-am păstrat, aşa cum era el, pentru că reprezintă anumite lucruri care altfel ar fi rămas pe dinafară” (LJRRT, scrisoarea 153).

(Articol semnat de Eva-Claudia Damian, în Enciclopedia lumii lui J.R.R. Tolkien, Editura Galaxia Gutenberg, 2007. Etimologiile și detaliile lingvistice privitoare la nume au fost asigurate de Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi).

Eva-Claudia Damian
Eva-Claudia Damian a obținut un masterat în Literatură Comparată și Antropologie Culturală la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, după ce a absolvit Facultatea de Litere (secția Engleză-Română) a aceleiași universități. Având un interes constant pentru literatura fantasy, a participat la elaborarea unor articole din Enciclopedia lumii lui J.R.R. Tolkien (Galaxia Gutenberg, 2007).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *