Library2

O știre de senzație la BBC News

În data de 7 decembrie a anului 2001, o micã notă – „Tolkien’s son denies rift” – publicată pe site-ul canalului media britanic BBC, atrăgea atenția tuturor celor interesați de ecranizarea lui Peter Jackson după trilogia Stăpânul inelelor. Era cu adevărat o știre senzațională. Pornind de la o presupusă afirmație a fiului lui J.R.R., Christopher Tolkien, care ar fi mărturisit reporterilor nefericirea de a fi văzut ecranizată opera acestuia, cei de la BBC News arătau că el negase faptul de a fi pus sub semnul întrebării ecranizarea lui Peter Jackson. Cu abilitatea proprie ziariștilor, redactorii de la BBC făceau, de fapt, jocul producătorilor filmului, minimalizând conținutul autentic al declarației lui Christopher Tolkien. Ce a spus, de fapt, acesta?

Fără a se referi explicit la film, el a subliniat că „The Lord of the Rings este o operă nepotrivită transformării într-o formă vizual-dramatică.” Implicit, afirmația sa conține o critică de fond adusă atât filmului lui Jackson, cât și ideii de transpunere scenică a romanului The Lord of the Rings. Comentate de critici celebri de film ca Roger Ebert, de la Chicago Sun-Times, citat pentru publicul românesc de Alex. Leo șerban, cuvintele lui Ch. Tolkien ascund, de fapt, o întreagă viziune asupra semnificației poveștilor-cu-zâne (engl. Fairy-Stories), în general, și asupra romanelor tolkien-iene, în particular. După ce am dezvăluit, în capitolul anterior, viziunea lui Tolkien asupra funcției sub-creatoare a imaginației, putem aprofunda acum întreaga problematică a reprezentărilor dramatice inspirate de lumea Faërie-ei.

Literatură vs. dramă

În veritabilul său program artistic, On Fairy Stories, J.R.R. Tolkien respinge, cu severitate, confuzia frecventã între literatură și artele dramatice:

„E o mare nenorocire că Drama, o artă fundamental diferită de Literatură, a ajuns să fie pusă la grămadă cu aceasta sau să fie considerată o ramură a ei.”

De ce ar trebuie să fim atât de îngrijorați de amalgamarea literaturii cu drama? Motivul principal constă în deprecierea la care e suspusă fantezia, care, în funcție de bunul plac al criticilor, ajunge să fie „epurată”, cum zice Tolkien, în funcție de propriile lor gusturi. Mai profund încă, o criză de proporții survine atunci când oamenii încearcă să întruchipeze, ecranizând-o, drama, ceea ce falsifică complet funcțiile poveștilor cu zâne.

„Literatura fantastică nu trebuie contra-făcută. Oamenii îmbrăcați în costume de animale vorbitoare pot reuși să se facă de râs prin bufonerii și măscări, dar nu vor realiza Fantezia. (…) Acest lucru se datorează, desigur, în parte faptului că regizorii dramei trebuie sau se străduiesc să folosească mecanisme artificiale pentru a reprezenta Fantasticul ori Magicul.”

Încercând să reprezinte scenic fantezia, regizorul de teatru sau de film va încerca, inevitabil, să-și constrângă publicul să-i accepte opera, sau, cel puțin, să accepte un pact tacit cu referire la iluziile prin care vor fi întruchipate elementele specifice basmului cu zâne. Cãci, să nu uităm, atunci când Tolkien se manifestă critic la adresa dramei, el are în vedere permanent acele încercări de a pune în scenă basme-cu-zâne. De fapt, ceea ce el critică este – să-i spunem pe nume – magia pe care o utilizeazã regizorul sau scenaristul încercând să prezentifice, cât mai convingător, o lume imaginară. Aici e problema:

„Drama, prin natura sa, folosește deja un soi de făcăturã sau, măcar sã amintesc cuvântul, magie – prezentarea vizibilă și audibilă a unor oameni imaginari într-o poveste. Aceasta constituie în sine o încercare de a contraface bagheta magicianului. Ca să se introducă, chiar cu artificii reușite, o altă fantezie sau vrajă în această cvasi-magică lume secundară ar însemna să se recurgă la o lume interioară terțiară. O lume în plus! Un astfel de lucru nu e neapărat imposibil. Eu nu l-am văzut realizat cu succes. Dar oricum nu poate fi considerat reprezentativ pentru Dramă, unde oameni ce umblă și vorbesc sunt uneltele firești ale Artei și iluziei.”

Tolkien a înțeles ceea ce se pare că unii din spectatorii de azi, mult prea grăbiți pentru a mai citi cu atenție operele sale, prinși în vârtejul avalanșei de imagini promovate pe toate canalele mediatice, nu au timp să înțeleagă. Anume că mijloacele reprezentării dramatice au devenit curată vrăjitorie, înjosind astfel, prin manipularea pe care o implică, identitatea ființei umane.

Odă bucuriei

Preocupat de promovarea acestor veritabile „exerciții spirituale” pentru omul modern întruchipate de el sub forma poveștilor cu zâne, Tolkien dorește să ofere cititorilor săi o creație culturală care le prezervă intactă libertatea. Mai mult decât atât, el este interesat, precum odinioară Cervantes, să ofere „regenerare, evadare și consolare” sufletelor moderne obosite de zgomotul civilizației post-industriale. Pentru aceasta însă e absolut necesară activarea acelor facultãți sufletești, Memoria, Intelectul și, mai ales, Fantezia, care, curățate de colb precum armele lui Făt-Frumos, pot redeveni capabile să ne prilejuiască profunde experiențe lăuntrice întru redescoperirea valorilor sacre ale Tradiției creștine. Dar pentru aceasta e nevoie de liniște, de interiorizare, de concentrare, adică de toate acele condiții străine sălilor de cinematograf și vânzolelii din foaierele teatrelor. Fără a le deprecia – de exemplu, Tolkien recunoaște, fãrã ezitare, valoarea capadoperelor dramatice shakespeariene – , el dorește mult mai mult: să ne ajute să ne smulgem, măcar pentru o clipã, din „cruzimea și urâțenia vieții europene moderne”, despre care vorbea Christopher Dawson, pentru a contempla o lume mai nobilă, mai bună, mai frumoasă. Minunata lume veche! Aceea a balaurilor, a cavalerilor rătăcitori, a spiridușilor și hobbiților, a castelelor și a splendidelor catedrale și mănăstiri gotice.

Totodată, Tolkien nu se teme să ne aminteascã faptul că lumea aceasta nefericită și tristă în care trăim nu își are finalitatea în ea însăși ci în orizontul veșniciei, dincolo de granițele senzoriale ale cunoașterii noastre „empirice.” Să nu fim înțeleși greșit: în nici un caz autorul nostru nu este un pesimist. Criticile sale nu izvorăsc din sufletul înăcrit al unui bigot neînțeles, ci din inima fericită a unui om care a gustat bucurii de mult uitate pentru noi, „oamenii recenți.” Cum am putea să ne îndoim de asta simțind bucuria ce ne învăluie atunci când participăm, alături de eroii Lumii de Mijloc, la înfrângerea răului împielițat în Sauron și acoliții săi? O asemenea bucurie, de proveniență pur evanghelică, este rodul întrezăririi bruște a întregului adevăr care stă la temelia poveștilor lui Tolkien: lumea va fi salvată. Cu tot ce este bun, frumos și drept în ea. Și, mai ales, cu cei care învață din nou să se bucure cu adevărat de Lumina cea mântuitoare. Da. Tolkien e gata să jure cã Marea Aventură e adevărată:

„Povestea e supremă; și este adevărată. Arta s-a verificat. Dumnezeu este Domnul îngerilor, al oamenilor și al… elfilor. Legenda și istoria s-au întâlnit și s-au contopit.”

Sã reținem deci: povestea e adevărată. […]

(Fragment din monografia lui Robert Lazu Kmita, Lumea lui J.R.R. Tolkien, Editura Galaxia Gutenberg, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2012, pp. 139-143)

Robert Lazu Kmita
Scriitor și filosof catolic, autor a numeroase studii și eseuri dedicate atât operelor lui J.R.R. Tolkien cât și unor autori clasici precum Platon, Augustin, Atanasie cel Mare, Grigore de Nyssa, Hildegard din Bingen, Thoma d'Aquino, Gerard Sagredo, Jean Borella, Mircea Eliade ș.a. A scris prima monografie în limba română despre viața și opera Profesorului: Lumea lui J.R.R. Tolkien (prima ediție: 2004; a doua ediție: 2012). De asemenea, a editat - împreună cu profesorul Virgil Nemoianu - culegerea de studii J.R.R. Tolkien. Credință și Imaginație (2005). În cursul anului 2006 a fost invitat la “The Oxford Tolkien Conference. The Lord of the Rings: Sources of inspiration”, eveniment organizat de Exeter College. Alături de Mihaela Cernăuți-Gorodețchi și Györfi-Deák György a coordonat Enciclopedia lumii lui J.R.R. Tolkien (2007). În prima parte a anului 2019 a publicat primul său roman, Insula fără anotimpuri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *