middle-earth1280

PĂMÎNTUL DE MIJLOC / MIDDLE-EARTH

Putînd fi tradus şi „Tărîmul de Mijloc”, Pămîntul de Mijloc este locul de desfăşurare al întîmplărilor din Hobbitul şi Stăpînul Inelelor şi, parţial, al celor din Silmarillion şi al celorlalte opere publicate postume ale lui J.R.R. Tolkien, imaginat în principal sub influenţa mitologiilor nordice (finlandeză şi germanică). Numele de Middle-Earth i-a fost sugerat autorului de formele Middengeard (cu acelaşi sens) din engleza veche şi Midgard sau Midgardhr din vechea norvegiană; acesta era zona intermediară între sfera celestă a zeilor şi tărîmurile subterane ale spiritelor întunericului, ale morţilor şi ale informatului – ale frigului şi ceţii; în mitologia nordică, acest teritoriu este un disc, deci este plat şi înconjurat de apa primordială; el reprezintă zona sau sfera vizibilă a lumii prin contrast cu celelalte sfere sau zone ale spiritelor; el se mai numeşte şi Mannheim, casa oamenilor, aşa cum va rămîne în final, în Cel de-al Patrulea Ev, şi Tărîmul de Mijloc al lui Tolkien.

În mod similar, alte zone sau sfere (Tolkien le numeşte Cercuri) ale lumii, Arda, sînt/devin în timp invizibile şi de neatins pentru oameni, aşa cum se întîmplă la distrugerea insulei Númenor cu Aman, care este îndepărtată dintre sferele (cercurile) lumii (LR.A), devenind invizibilă pentru oameni, pasajul rămînînd deschis doar pentru elfi. Middle-earth – sau Endor – reprezintă doar o zonă din cuprinderea lumii, pe care elfii o numesc Arda, creat de Illúvatar la începuturi, prin cîntarea sa, o formă plină de culoare şi bucurie, cu aer şi mare, formată din felurite substanţe ca piatra, argintul şi fierul şi scăldată de mare – acestea două nu se confunda în cosmografia lui Tolkien. Într-o scrisoare adresată lui Milton Waldman (1951), el plasează în mod explicit Middle-earth în nord-vestul acestei lumi. Deşi o concepe ca pe o formă anterioară în raport cu ceea ce este lumea contemporană lui, el îşi sustrage în mod explicit lumea inventată vreunei suprapuneri cu continentul Europa/Eurasia sau cu insula care este Britania, declarîndu-se de principiu împotriva alegoriei de orice fel (v. Prefaţa la LR, ediţia a doua, Harper Collins).

Lumea, iniţial simetrică şi armonioasă, cuprinde totuşi în ea şi esenţa răului, personificat de Melkor: din cauza intervenţiei distructive a acestuia, întreaga creaţie este maculată, simetria ei e alterată şi ea suferă cîteva modificări succesive – inclusiv geografice. Prima se referă la episodul în care cele două lămpi concepute de Vala Yavanna pentru a lumina Pămîntul sînt distruse de către Melkor, totul este pustiit, iar Valarii sînt nevoiţi să se retragă din Tărîmul de Mijloc spre vest, în ţinutul Aman, unde îşi fondează propriul domeniu, Valinor, ţinut binecuvîntat, ferit de moarte şi de descompunere; acum se înalţă munţii Pelóri şi Aman, care despart Tărîmul de Mijloc de ţinutul Valarilor. În perioada ce a urmat distrugerii lămpilor, Melkor a luat sub stăpînirea sa partea de sud din Middle-earth, pe care a populat-o cu monştri şi făpturi terifiante. Valarii pornesc lupta împotriva lui Melkor după trezirea elfilor, căci acesta încearcă să-i înstrăineze de intenţia lui Illúvatar; în decursul acestei lupte, forma Tărîmului de Mijloc se schimbă din nou, marea ce-l desparte de Aman – numită Belegaer – se adînceşte şi apar noi munţi. Apoi Yavanna aduce la viaţă doi arbori minunaţi a căror lumină combinată – de argint şi de aur – va scălda Aman, reprezentînd unul din miturile centrale ale lui Tolkien. Elfii sînt chemaţi să se împărtăşească de lumina arborilor din Valinor şi pornesc spre vest, conduşi de Oromë. Unii reuşesc să ajungă în Aman, alţii refuză sau doar întîrzie pe drum, rămînînd în Tărîmul de Mijloc. Dintre cei plecaţi (neamurile Vanyar, Noldor şi o parte dintre Teleri), după distrugerea celor doi arbori şi furtul, de către Melkor, al gemelor minunate numite Silmarills, o parte dintre elfi – cei conduşi de neîmblînzitul şi nechibzuitul Fëanor – hotărăsc să părăsească Amanul şi să se reîntoarcă în Tărîmul de Mijloc. După o perioadă întunecată, în care lumea a fost privată de lumină ca urmare a faptei lui Melkor, Yavanna reţine o ultimă iradiere din lumina celor doi arbori şi, cu ajutorul soţului său Aulë, o închide în două lămpi – una conţinînd ultima floare de argint a lui Telperion, transformînd-o în lună, purtată pe cer de Tilion, iar cealaltă, conţinînd ultimul fruct de aur al arborelui Laurelin, transformînd-o în soare, purtată pe cer de Maia Arien. Astfel începe o nouă perioadă, cea a soarelui şi lunii în istoria Tărîmului de Mijloc, ce corespunde şi apariţiei oamenilor, al doilea popor dintre copiii lui Illúvatar. Spre deosebire de elfi, ei s-au trezit ziua, privind către soare, undeva, în zona estică a Tărîmului de Mijloc. Această perioadă este descrisă în tot ciclul legat de războaiele dintre elfii în exil şi Morgoth pentru recuperarea silmarililor, confruntare în care oamenii abia apăruţi au un rol important de jucat. Cele trei giuvaere – făurite de Fëanor, din neamul Noldor – vor constitui motivul părăsirii de către o parte din elfi a ţinutului Aman şi a întoarcerii lor în Tărîmul de Mijloc, acolo unde vor fonda regate, vor face alianţe cu o parte din rasa oamenilor (cei ce vor fi numiţi prieteni ai elfilor) în lupta disperată împotriva lui Morgoth, retras în fortăreaţa Angband. Această eră se încheie cu recuperarea gemelor Silmarili de la Morgoth şi pierderea lor, două de către doi dintre fiii lui Fëanor, care pier în această încercare, una de către marinarul arhetipal Ëarendil, pe a cărui corabie va străluci veşnic, transformată în luceafăr.

Schimbarea cea mai dramatică a lumii şi, implicit, a Tărîmului de Mijloc are loc la sfîrşitul Celui de-al Doilea Ev. Tema acesteia – în definiţia lui Tolkien – este aceea a mortalităţii şi a tentaţiei oamenilor din cele trei case sau neamuri aliate din început cu elfii de a deveni şi ei nemuritori. Acestora li se îngăduie o viaţă mult mai îndelungată decît cea a celorlalţi oameni, dar li se interzice accesul pe insula Eressëa, ca şi schimbarea condiţiei lor de muritori. Această interdicţie îi transformă în marinari desăvîrşiţi, dar îi şi înduplecă să plece urechea la instigările lui Sauron; astfel ei devin extrem de puternici şi îl iau prizonier pe acesta, dar, după ce cuceresc o bună parte din Tărîmul de Mijloc (mai puţin extremul nord-vest, unde influenţa elfilor încă persistă), se hotărăsc, sub comanda lui Tar-Calion (care îşi şi preschimbă numele quenyan într-unul adûnaic: Ar-Pharazôn), să încalce interdicţia şi pornesc pe mare spre vest, pentru a cuceri tărîmul Valarilor şi a-i obliga, astfel, să le confere nemurirea. Aceştia, într-o reacţie punitivă, scufundă insula Númenór şi pe muritorii rebeli; scapă, refugiindu-se în nord, doar cei loiali elfilor şi, implicit, Valarilor; aici, supravieţuitorii cataclismului, conduşi de Elendil şi cei doi fii ai săi, Anarion şi Isildur, devin fondatorii a două regate numenoreene „în exil”, Arnor şi Gondor, păstrătoare ale tradiţiei şi înţelepciunii elfilor. (Acestea vor juca un rol deosebit de important în povestea inelului, aşa cum este ea spusă în Stăpînul inelelor). Cataclismul în care a dispărut insula Númenór (asociat de Tolkien însuşi cu platonica Atlantidă) a schimbat definitiv configuraţia lumii: pentru a preîntîmpina vreo altă încercare a muritorilor de a cuceri ţinuturile din vest ale Valarilor, aceştia transformă lumea dintr-una plată într-un glob, astfel încît tentativa de a naviga spre vest nu-i va duce decît din nou în est, de unde au plecat, într-o nesfîrşită repetare – imaginea însăşi a circularităţii şi a limitării, a închiderii condiţiei umane în sens strict fizic şi geografic. Lumea paradisiacă din Aman nu mai este accesibilă în mod direct, nici vizibilă; pasajul rămîne totuşi deschis pentru pentru elfi şi pentru cîţiva aleşi din alte rase – cum sînt Gandalf, apoi Frodo şi Bilbo, care părăsesc Tărîmul de Mijloc la sfîrşitul Celui de-al Treilea Ev, marcînd astfel trecerea spre Cel de-al Patrulea, cea a oamenilor, din care cei „care s-au împărtăşit nemijlocit din lumina arborilor din Valinor” – lumina primordială, dinaintea maculării, lumina „artei care nu e disociată de raţiune” şi a frumosului care nu e disociat de bine – s-au retras pentru totdeauna. Totuşi, sfîrşitul Celui de-al Doilea Ev mai este marcat de un alt eveniment – alianţa care uneşte rasele elfilor şi oamenilor într-o bătălie în care Sauron este învins şi domeniul său, Mordor, distrus (cel puţin temporar). În această bătălie, Sauron pierde Inelul Puterii, care va ajunge în final în posesia lui Bilbo, apoi a lui Frodo, pentru a fi distrus în flăcările care l-au forjat, eveniment cu care (împreună cu restabilirea lui Aragorn-Elessar ca moştenitor al lui Isildur şi rege) se va încheia a treia eră a Tărîmului de Mijloc.

Geografia lumii lui Tolkien este complexă şi minuţios descrisă, completată de hărţi desenate de autorul însuşi. Tărîmul de Mijloc este străbătut de lanţuri muntoase, scăldat de rîuri, înverzit de păduri care adăpostesc regate ale elfilor, dar şi de zone neprimitoare precum zona din jurul strîmtorii Helcaraxë care desparte Tărîmul de Mijloc de Araman sau Utumno, prima fortăreaţă a lui Morgoth, situată în nord, ţinut al dezolării. Caracteristică este toponimia, numele locurilor descriindu-le sau menţionînd o trăsătură a acestora – ele sînt prezente în anexele şi indexurile de la finalul volumelor.

(Articol semnat de Teodora Ghivirigă, în Enciclopedia lumii lui J.R.R. Tolkien, Editura Galaxia Gutenberg, 2007.

Teodora Ghivirigă
Teodora Ghivirigă este conferențiar la Facultatea de Litere (Catedra de Limbă și Literatură Engleză) a Universității „Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, pe care a absolvit-o în 1989 și unde și-a susținut doctoratul în 2009. Având un interes aparte pentru literatura fantasy - în special aceea a membrilor grupului „The Inklings”, C.S. Lewis și J.R.R. Tolkien - , a publicat texte precum „Translating names in J. R. R. Tolkien's Lord of the Rings (Romanian and French)”, în Mapping the Future, (Odette Blumenfled, Radu Andriescu, editori), Iaşi, 2007. Este implicată activ în organizarea conferințelor internaționale dedicate lui C.S. Lewis la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi. De asemenea, a participat la elaborarea unor articole din Enciclopedia lumii lui J.R.R. Tolkien (Galaxia Gutenberg, 2007).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *