CRONICĂ: A treia conferință anuală – „J.R.R. Tolkien: Sursele inspirației”
Casa Universitarilor, gazda conferințelor Societății. Foto www.dancalin.ro

CRONICĂ: A treia conferință anuală – „J.R.R. Tolkien: Sursele inspirației”

Cea de a 3-a conferință anuală – „J.R.R. Tolkien: Sursele inspirației” – organizată de Societatea Tolkien din România a izbutit să se apropie de un ritm ce l-ar fi mulțumit, probabil, chiar și pe Arbore Bărbos. Evitând orice pripeală, organizatorii au limitat la cinci numărul prezentărilor desfășurate în ambientul distins al Casei Universitarilor din București.

Casa Universitarilor. Foto www.dancalin.ro

Casa Universitarilor. Foto www.dancalin.ro

Casa Universitarilor. Foto ileanapartenie.wordpress.com

Casa Universitarilor. Foto ileanapartenie.wordpress.com

Fapt binevenit, care a sporit răgazul necesar reflecției – atât de dificilă, dacă nu chiar imposibilă – în contextul unor conferințe „contra cronometru”. În plus, o noutate îmbucurătoare poate fi adusă deja la cunoștința cititorilor noștri: lucrările vor fi publicate într-un volum coordonat de Dr. Eliana Ionoaia – un pas important atât în direcția popularizării muncii Societății Tolkien din România, cât și în aceea a unor posibile contacte și schimburi bibliografice.

Deși ultima în ordinea cronologică a derulării evenimentului de la București, expunerea Elianei merită o atenție aparte. Acest lucru se datorează anvergurii tematicii propuse atenției celor prezenți care, mai mult decât subiectul unei simple conferințe, reprezintă fundalul unui proiect de cercetare care ar face necesar cel puțin un volum consistent. Sub titlul „Stratificarea izvoarelor Scandinavice, Celtice și Anglo-Saxone în opera lui Tolkien”, conferința Elianei a adus cu insistență în atenția participanților una din temele cele mai discutate în domeniul numit „Tolkien studies”: năzuința Profesorului de a elabora o „mitologie pentru Anglia”. Cum acest lucru nu putea fi făcut decât prin asimilarea creativă a unor elemente din mito-folklorul popoarelor nordice, Tolkien a adăstat îndelung în preajma unor surse cu care a venit în contact încă din anii timpurii ai studiilor sale universitare.

Eliana

Eliana

Nu este, deci, deloc întâmplător faptul că numele mai tuturor piticilor companiei lui Thorin pot fi regăsite în Edda, sau că motive precum furtul pocalului lui Smaug își are rădăcinile în Beowulf. Deplin avizată asupra unor filiații de acest gen, Eliana ne-a captat atenția nu doar cu bogăția referințelor mitologice și istorice, ci și prin citatele admirabil pronunțate în engleza veche. Gest la înălțimea pasiunii pentru limbile vechi a lui Tolkien! Un punct ce merită, în continuare, abordat cu delicatețe și precizie, se referă la raportul dintre demersul creativ tolkien-ian și cel al Fraților Grimm. Expunerea Elianei indică o direcție de lucru mai mult decât interesantă, legată de analiza și sintetiza a tot ce s-a spus pe subiectul raportului dintre opera Profesorului și mișcarea romantică de recuperare a rădăcinilor mito-folklorice.

Gyury

Gyury

În aceeași direcție de cercetare s-a situat și expunerea invitatul special al evenimentului nostru, scriitorul și criticul Györfi-Deák György. Punând în valoare pasiunea să pentru origami, Gyuri ne-a bucurat la începutul conferinței sale cu un semn de carte pe cinste: sabia Sting. Binecunoscut în cercurile pasionaților de literatură science-fiction, mare iubitor al operelor tolkien-iene, el le-a dedicat studii și eseuri ce i-au adus, în anul 2014, prestigiosul premiu Vladimir Colin pentru non-ficțiune. Publicate mai întâi într-un volum online, Tolkien cel veșnic verde, toate acestea au fost reunite în volumul Trilogia Franciscană semnat de autor cu numele său latinizat: Franciscus Georgius.

În ce privește conferința prezentată la București, „Fierul înveninat – Kalevala și Tolkien”, putem spune că ea se situează în linia lecturilor „tematice” – urmărind motive mito-folklorice cu rădăcinile adânc înfipte în lumea nordului. Dacă în volumul coordonat de Virgil Nemoianu și Robert Lazu, J.R.R. Tolkien: Credință și Imaginație (2005), Gyuri a dezvăluit motivul teriomorf al ursului preluat în Hobbitul prin personajul Beorn, de această dată s-a oprit asupra credințelor arhaice legate de metale. Asemenea unor Vladimir Iakovlevici Propp sau Mircea Eliade, demersul autorului timișorean ne-a oferit o imagine cât se poate de nuanțată a caracterului ambivalent al uneltelor și, în special, al săbiilor din lumea lui Tolkien.

Bogdan

Bogdan

Bogdan Duca a abordat o temă de mare actualitate: „ideologizarea” și secularizarea paradisului în totalitarismele secolului XX. Intitulată „Stăpânul inelelor – ieșirea din utopie. Lectura unui politolog”, conferința sa atrage atenția asupra caracterului a- sau anti-utopic ce poate fi decelat în principala operă tolkien-iană. Monarhist convins și adept hotărât al unui „stat minimal” ce poate fi recunoscut în tihnitul comitat al hobbiților, Tolkien s-a pronunțat împotriva oricărei ascendențe a ideologiilor totalitare. Mai mult, el construiește cu minuție o lume ce poate fi caracterizată prin autentica ieșire din „utopia” propusă de maleficii Saruman și Sauron. O paralelă justificată se poate stabili între acest proces de „ieșire din utopie”, specific poveștilor Lumii de Mijloc, și „demitologizarea” unei societăți tehnocratice devenită prizoniera propriilor ideologii și artefacte mecanice.

Cătălin

Cătălin

Cătălin Sturza a investigat afluenții adunați în mărețul fluviu al creației lui Tolkien abordând frontal grupul Inklings ai cărui membrii iluștri au avut un aport major la creațiile Profesorului. Dintre aceștia – se putea oare altfel? – autorul Cronicilor din Narnia e cel care ocupă în conferința lui Cătălin locul de onoare: „Lewis despre Tolkien. Influențele unei prietenii”. Însă miza conferinței lui Cătălin e mult mai importantă decât simpla dovedire și expunere a unor „influențe”. Analizând personaje precum vârcolacul Carcharoth și câinele Huan, el subliniază faptul că, dincolo de similitudinile cu personaje precum legendarul lup Fenris ce a mușcat mâna zeului Týr, personajele lui Tolkien își transcend modelele. Cu alte cuvinte, deși nu neagă existența anumitor influențe, Sturza ne reamintește că, la urma urmei, poveștile lui Tolkien sunt ireductibile iar actul său creator e unic. Într-un context în care analizele merg insistent în direcția dezvăluirii influențelor, riscăm adesea să uităm că simplu act al bucuriei cunoașterii lumii lui Tolkien prin lectură e miza esențială a contactului cu opera Profesorului.

Robert

Robert

După ce, valorificând potențialul metodei numite de Ioan Petru Culianu „mitanaliză” Robert Lazu a dezvăluit, în conferințele din anii trecuți, imaginile și simbolurile religioase prezente în opera Tolkien-iană, anul acesta a abordat un subiect crucial: „arhetipurile” biblice prezente în Stăpânul inelelor. Mai întâi Robert a descris stadiul în care se află perspectiva biblică aplicată lumii lui Tolkien. Ulterior, el a devoalat motivația profundă a Profesorului – motivație ce permite lansarea unei ipoteze care, dacă nu se va dovedi hazardată, ar putea deschide drumuri neașteptate. Înfruntând istoria unei lumi zguduită din temelii de două conflagrații mondiale Tolkien și-a pus, din perspectiva credinței sale catolice, acea problemă pe care mai toți marii gânditori – de la Sfântul Ioan și Sfântul Augustin la Vladimir Soloviov și Sfântul Papă Pius al X-lea – au tratat-o cu acuitate: sfârșitul istoriei. Discrete și prudente, unele scrisori și cuvinte ale Profesorului dovedesc preocuparea pentru finalul eshatologic al lumii.

Bazându-se pe asemenea referințe, Robert susține că, privită din perspectiva teologiei istoriei, Stăpânul inelelor ar putea fi o operă similară Povestirii despre Antichrist a lui Vladmir Soloviov. La fel cum autorul rus a propus în narațiunea sa un posibil scenariu al ultimelor evenimente ale istoriei universale, Tolkien ar fi încifrat în poveștile sale un mesaj asemănător. Pentru a-și susține ipoteza, Robert a expus, mai întâi, asemănarea izbitoare dintre „Treimea malefică” a Lumii de Mijloc – Melkor, Sauron și Saruman – și cei trei mari dușmani ai lui Dumnezeu din Apocalipsa Sfântului Ioan: Satan, Antichrist și Profetul cel mincinos. Mai departe, precizînd că perspectiva în care se situează e cea a unor teologi clasici precum Sfinții Augustin, Beda Venerabilul și Bonaventura, Robert a adus în discuție influența unei teme fundamentale proprie acestora: întoarcerea Regelui. Dacă lectura sa este corectă, orizontul arhetipurilor biblice absorbite de Lumea de Mijloc se dovedește unul din cele mai consistente și promițătoare.

IMG_5444_resize

Acum, în așteptarea volumului colectiv în care toate aceste contribuții vor fi accesibile unui public internațional, nu ne rămâne decât să-i mulțumim domnului Rector, prof. univ. dr. Mircea Dumitru, al cărui sprijin prompt a permis organizarea celei de-a 3-a conferințe anuale a Societății Tolkien din România.

Text Robert Lazu. Foto Tiberiu Rahău